cum pot reusi intro relatie la distanta?
Jocul iubirii
Asta seara ne jucam la carti iubirea.
Impartim egal cartile. Incepem jocul.
Arunc pe masa o noapte
Dar si tu arunci o zi.
Si-am pierdut o carte.
Scot din maneca o amintire
dar tu pui repede
uitarea.
Si-ai mai luat o carte
Pun pe masa adevarul
Tu pariezi cu o minciuna
si-ai mai castigat o carte.
PUn jos o intrebare
Tu-mi arunci pe masa tacerrea.
Si-am mai pierdut o carte.
N-am ce face,
trebuie sa joc si
ultima carte.
Dintr-o cuta a inimii
Pun jos” A”-sul: te iubesc,
dar din ochi
imi arunci ”A”-sul tau: ”a fost odata”.
pai….buna
unde a disparut scantaie?…am avut-o pana asera iar acum am pierdut-o si cu siguranta nu pot sa sper ca o voi gasi pe banca din parc(n-am mai fost in parc de mult timp) mi-e prea frica ca intr-o zi in care eu sunt cu mintea senina sa ma intalnesc cu el …si atunci poc!- adica am rupt-o…adica m-am carat intr-un sesns foarte rapid ”like a speedgirl”.
in fine nu prea stiu ce este cu mine si trebuie sa aflu sunt inca in acea perioada, adica nu ”acea perioada”, doar acea perioada a tinerilor cand nu stiu ce sa faca cu viata lor cand nu au niciun scop in viata. Mie mi se intampla asta …sa spunem ca de mult timp-nu luni, ani chiar si …nu exagerez.
asa ca voiam doar sa se stie ca mai traiesc, dar ca inspiratia mea se afla undeva intr-un cimitir de la marginea orasului, intr-un mormant de la marginea cimitirului. Putrezita. atat am avut de spus…hm ….momentan sunt multumita de mine
P.S.! si va rog sa nu tabarati pe mine cu urari de bine ai revenit…nu ca n-as fi flatata
N.B. trebuie sa ma las de chestia asta cu ” a fi amuzant”. numi iese deloc.pa
TACERE!!!!!
Cuvintele-s desarte
Minciuni spuse in gluma
Sunt adieri pe mare- ntr-o vara far’de nume
sau sunt din florile de gheata
simtiri nefaste-n lume
Ca Idele lui Marte si dragostea unui june.
Cuvintele-s desarte.
Sunt ganduri goale-n lume
sau ceea ce nu sunt sunt-
flori de cires cazute-n livada inverzita
sau puf de papadie in mainile-mi de copila.
Sa nu te joci cu ele
cu praful de pe drum
Sa nu le-arunci in soare
c-or sa se faca scrum.
Sa ai grija de ele,
sa nu le-arunci in vant, caci vantul ori adierea -tacere sfanta sunt.
N-am sa mai spun nimic
si am sa las tacerea in…………………………………………………………….
TACERE!!!!!!…………………………………………………………………………
( AZI GANDURILE MELE AU FOST ABSOLUT STERSE, N-AM SIMTIT NIMIC , DOAR TEAMA, DAR PE EA N-AS VREA SA O IAU CA PE UN SENTIM
lista lucrurilor necunoscute…
invata-ma sa scriu lucruri banale
invata-ma sa nu le mai privesc din unghiuri moarte
invata-ma sa dau uitarii tot ”hardul” sufletului meu
invata-ma sa pot iubi o floare
invata-ma sa ma pot bucura de soare , de fluturi, de o privighetoare..
invata-ma sa-mi amintesc de ninsoarea de ieri..de fulgi ..de ger..de …fuga golasa prin curtea scolii.
invata-ma sa iubesc zgomotul bilutelor de sticla din stiloul tau
invata-ma sa privesc prin ochi naivi iubirea
invata-ma ca un gand poate sa dintruga lumea
invata-ma surasul prelins pe buzele tale atunci cand plangi
invata-ma…obliga-ma sa nu mai chinui viata cu resentimente anoste
invata-ma sa uit…sa cer …sa dau atat cat vreau
invata-ma sa ma bucur de soare …
ca apoi sa-ti returnez in schimb fericirea si seninatatea
ca apoi sa fiu apta sa ajut
ca apoi sa-mi reinnoiesc inima…o dau la schimb acum…
ca apoi..sa spun,, Sa terminat” si sa ma bucur de noul soare primit cu adevarat
ce ar fi daca…
Ce ar fi daca un fluture alb s-ar rasfrange in fata ta…ce ar fi daca..
Ce ar fi daca ziua de vara apusa s-ar preschimba in cantec…ce ar fi daca…
Ce ar fi daca timpul m-ar ierta si s-ar umili in fata mea…
Si ce ar fi daca amintirile noastre s-ar sterge…
Ce ar fi daca n-as mai suferi…atat de-adanc…si dintr-o data lanturile blestemului s-ar topi…
Ce ar fi daca eu nu as mai plange…si-n mii de raze as patrunde in sufletul tau..
Ce ar fi daca tu ..daca tu te-ai reintoarce si m-ai insoti prin lume..
Ce ar fi daca …si cate s-ar mai spune..pentru ca…ce ar fi daca..
Ce ar fi daca m-ai ierta cu-adevarat….
Ce ar fi daca…promit ca iti voi sterge sufletul patat …
Ce ar fi daca mana ta o va cunoaste pe a mea
( Atata timp s-au asteptat sa se atinga, dar mi-era frica,
Pe bune , mi-era frica….)
Ce ar fi daca m-ai ierta cu-adevarat si…m-ai iubi..
Ce ar fi daca…ei bine..poveste se va numi..
Ce ar fi daca eu nu te-as mai parasi…de-atatea ori si-acum promit ca niciodata…
Ce ar fi daca …
Dar cu adevarat e ”ce ar fi daca” pentru ca e doar o speranta a sufletului meu…
( Din ”jurnalul unei inimi moarte” de Ina si…nu mai conteaza restul.)
doua lacrimi…
ma caut in zadar si nu ma gasesc…. vreau sa fiu acolo…vreau sa fac parte din viata lor mai mult decat o fac de obicei…dar astea sunt doar dorinte arse si transformante in cenusa la primul lor pas in incercarea de a deveni realitate…sunt asa de straina…
un alt regres… ma intorc la inceputuri
Stiam ca nu eram atat de importanta…stiam ca eram uitata adesea si inca sunt in viata, stiam ca…poate nu stiam nimic. Cand o sa vina vremea sa-si aminteasca de mine, cand o sa fac ceva care sa-i dea motive sa scrie despre mine…ma simt inutila in ecuatia acestei viati ….sunt ca o umbra printre ele. Se urasc , se iubesc , se enerveaza una pe alta, se cearta, se impaca, dar eu unde sunt….unde imi este dovedita existenta. Poate ca sunt prea egoista, dar nu vreau sa cred asta, dar vreau sa exist in viata lor, vreau sa fac parte din viata lor. VREAU SA FIU ASCULTATA, VREAU SA FIU AUZITA, VREAU… nu-i asa ca vreau prea multe?…hm…ce na-s da sa-mi fie intelese aceste cuvinte, sa nu fie nevoie sa le explic, sa nu fie nevoie sa incerc sa fiu ascultata ……………………………………………………………………………………
Ma simt ca un lucru,,, nu sunt inumana, chiar sunt om , chiar traiesc, chiar sunt aici. Vreti sa strig: ”Hei, tu ma vezi.! Sunt in fata ta.” Dar nu sunt vazuta sau auzita si pentru toate astea nu sunt nici inteleasa…Am avut incredere ca ea va intelege, dar e prea copil, o iert pentru ca eu o iubesc…si ii spun asta..si chiar daca nu ne vedem cand vin vacantele, as vrea sa vorbesc cu ea mult…banalitati.SI iar doare…iar, eu nu sunt acolo.Iar, eu nu exist….si acum intreb…VREA CINEVA SA-MI DEA MA READUCA LA VIATA ?… le targia mea in societate ma sugruma incet… ma face sa dispar..
Se intampla des …si mai ales la tineri…ca atunci cand se intalnesc mai multi sa se stranga intr-un cerc…este ritualul gastii…ei bine…eu nu-l mai stiu..aseara a fost rau.Am simtit o dorinta imensa de a ma evapora…simteam cum lumea de pe strada se hloba la mine..eram cu un grup strans in cerc, dar in mod ciudat eu nu eram in cerc…Pentru mine nu-i straniu, adevenit o obisnuinta. Nu vreau sa fiu antipatica, vreau sa ma simt om ….complet..dar inca nu ma simt asa…..
Si totul a inceput de la cuvintele ”te iubesc”( spuse de la prieten la prieten). Am realizat ca o iubesc…
ganduri…..
Spuneam aseara ca voi vorbi despre moarte….Ce-i moartea? Pentru mine reprezinta dovada inexistentei..ma refer la sentimente…unde vor fi ele atunci cand inima noastra se va orpi …pe unde va rataci sufletul nostru atunci cand inima se va opri.Nu va rataci, nu va mai exista de fapt si asta inseamna ca nimic din viata, nimic din ce castigam nu ne face valorosi….si uneori acest lucru ma face sa ma simt pierduta. Ce rost mai are existenta noastra ? ….cand pana si sentimentele noastre sunt reactii chimice si sufletul este doar un efect al batailor inimii.
In aceste momente ma simt goale..fara esenta… Ce ne ofera religia, ce ne ofera Dumnezeu- credinta?!eu nu cred asta ….nu am incredere in crestinism , nu am incredere in primul rand pentru ca este o institutie . Sufletul nu are nevoie de institutii..Chimia nu are nevoie de emotii…este o stiinta …noi insine suntem o stiinta…Asa ca viata-i hazard… Traim in minciuna si murim fara sa cunoastem nimic
Nu-mi pasa cine va fi sau nu de acord cu mine..dar asta simt…ma mint singura. Ce noroc are floarea ca se naste floare…Natura n-ar fi inutila fara noi, dimpotriva ar fi mai frumoasa. V aputeti inchipui ca planeta sa traiasca doar pentru ea….oricum ne uita…suntem dati uitarii atunci cand murim..ce placut sentiment uitarea- o usoara eliberare.
